Taurii şi broaştele
Doi Tauri - e cam mult de-atunci -
Se razboiau de mama focului De dragul unei mândre Junci Si pentru stapânirea locului.
Cum tot privind la harta lor O Broasca suspina de zor, O-ntreaba alta, oarecare:
- Dar ce-ai, surata? Ce te doare?
- Ma mai întrebi, în loc sa tremuri?
Ne-asteapta, soro, grele vremuri.
Învinsul, izgonit din lunci,
În mlastina s-o surghiuni
Si noi, strivite, vom pieri Din pricina acestei Junci!
Într-adevar, cel biruit
În mlastina s-a pripasit Si sub copitele lui tari Cu nepasare le-a strivit. Cei mici, de când se stie, tot au de suferit, Din pricina gâlcevii celor mari.